Mor

Oamenii mor. Tu mori, moare ea, o să mor și eu.

Ce ar fi dacă te-ai putea vedea dintr-o parte cînd mori? Să evadezi din trupul  tău și să te privești. Să te privești așa cum chiar tu ești. Să-ți explorezi mintea. Să vezi fiecare persoană pe care ai rănit-o. Să vezi cum tu i-ai influențat cursul vietii. Să vezi cum tu ai fost rănit. Să te vezi cînd erai un omuleț mic și bun și apoi brusc cînd nu mai ești așa. Îți place ce vezi? Unde își lasă oamenii inocența, bunătatea? Cu siguranță trebuie să fie un tărîm undeva, pentru că toate aceste bucăți umane trebuie să se refugieze undeva. Ori poate mor și ele?

Știi. Eu mă întreb la ce se gîndesc oamenii cînd mor. Oare își văd pentru cîteva clipe toată viața ca pe un film? Ori poate regretă că nu au zis ce au dorit? Ori poate regretă viața care au dus-o? Ori poate pur și simplu se gîndesc la culoarea pereților care-i înconjoară?

De ce oamenii mor? Din pateticul motiv »așă Dumnezeu o vrut»? Mor de la vicii?

Toți spun că fumatul ucide. Ce nu ucide? pînă și materialul hainelor e toxic.

Părinții ne spun »nu fumați, nu beți» dar niciunul nu spune să nu ai încredere în oameni, să nu te îndrăgostești. Oare asta nu omoară?  Iubirea e sănătoasă? Oamenii îs sănătoși?

Oamenii spun să lași fumatul, dar niciunul nu-ți spune »să te lași de oameni»… și așa de simplu ar fi.

Hello guys

Știi, eu urăsc oamenii. Eu te urăsc pe tine că scuipi pe stradă, o urăsc pe ea că e plină de prejudecăți, te urăsc pentru că-i dictezi cum să trăiască lui, te urăsc și pe tine pt că ești ipocrit .

Vezi acolo o persoană?  o urăsc. Nu o cunosc dar o urăsc. Urăsc cum ea respiră, de fapt aș prefera să nu respire.

O, vezi acolo o persoană frumoasă? Eu te asigur că e parșivă și nu are inimă.

Vezi în colț o persoană ce privește în gol? E depresivă ș paterinaia.

Vezi că pe stradă ei se ceartă și s-o iscat o bătaie? Pohui, mergi mai departe. Nu anunța poliția, oricum ei niciodată nică nu fac, ș vapșe îs musorși. (asta nu tare la temă da pohui, eu așa am decis)

TU CHIAR NU VEZI CĂ TOȚ ÎS CONCENÎIE? TU EȘTI? EU SÎNT? da.

asta e prea vizibil, asta e un adevăr universal despre oameni.

• Fii concenîi. tu oleacă mai puțin concenîi. tu oleacă mai mult concenîi. tu fii supra-mega-ultra concenîi. tu îneacă-te în conceinitatea ta.
• Done.

n-am titlu

Există așa perioade cînd nu-ți dorești nimic, nu-ți dorești nici măcar să visezi, nici măcar să aspiri, nici să gîndești. Doar aștepți o altă zi cu gîndul că »may be tomorrow is a better day», o p’lă căci nu e așa. Aștepți alta cu același gînd. Și alta. Și alta.

Apoi simți nevoia să întrerupi acest cerc vicios și să nu aștepți să devină situația mai bună, get a strong vagina (asta simt nevoia s-o explic precum îi inventată de mine »grow some balls» ). Și cauți soluții peste soluții, cînd totul e așa simplu, cînd nu trebuie să mai pierzi vremea gîndindu-te. Yeah, paradoxically, our mind is our enemy.

și eu doar vreau o carte bună, și oleacă de minte, oleacă de răbdare, plus la asta nu m-aș supăra și dacă oleacă de răutate, și mai vreau încă să nu pot visa, și nu mă supăr tare dacă lumea dispare cu totul, și mai vreau încă să învăț engleza mai bine, și nu mă supăr nici dacă »tomorrow it will be a better day» nu nu, nu better. Awesome, nice, wonderful, but it will be awful.

Trebuie totuși să recunosc că mă simt mai bine de îndată ce am f’tut oleacă capu’ pe blog.

titlu huitlu, v2

Eu cred că problema oamenilor e că ei nu știu cînd e timpul să plece din viața cuiva. Ei doresc să »întindă» sfîrșitul, de parcă el nu va veni niciodată. De ce să nu se termine într-un mod decent? 

De ce să te încăpățînezi să rămîi pînă situația devine insuportabilă? Uneori trebuie să pleci chiar dacă nu vrei. Să pleci și să-i dorești tot binele din lume persoanei, pentru că dacă-i dorești răul ap ești o gnidă care merită rău  

Oh, de parcă eu aș fi mai bună. Cum se numește o persoană cînd lasă altă persoană cînd are nevoie de sprijin/sfaturi/susținere morală? Looool, la mine asta deam îi în sînge mereu să stric tot.

și mă doare. mă doare dar nu dau înapoi.