Fum

Și uite că eu n-am nevoie de cineva care să-mi ocupe timpul și să-mi fure atenția și să mă agaseze. Eu am nevoie de mine în interior ca să-mi înnăbuș dorințele păcătoase. Defapt, eu treb să-mi trag un glonte în cap ca gîndurile mele s înceteze, gîndurile mele formează dorințe, dorințe nocive, dorințe care iarăși ajung la alte gînduri. Vrei să mă îmblînzești? Să mă conduci, să fiu sclava ta, să-ți sorb fiecare picătură de sînge din tine și să devin dependentă de tine.

Nu, eu nu vreau să fiu dependentă de tine. În delirul meu eu te-aș omorî și apoi m-aș omorî pe mine doar ca să mergem în alt univers unde voi fi sigură că tu mă stăpînești și eu îți sunt la picioare. Da, eu deamă vreu să fiu dependentă de tine. Ori poate îs nebună?

Eu îs nebună. Eu chiar îs nebună. Eu deseori alcătuiesc un joc al meu, un joc în care implic și pe alții. Mie îmi place să mă joc cu oamenii, știi? Mie îmi place, astfel îi pot controla și manipula după bunul meu plac. Eu deseori afirm ceva ce nu cred și ba chiar caut argumente ca să întăresc cele spuse către mine. Da` eu nu cred în asta, eu prosta vreu să mă joc.
Eu tind a mă crede fată, deci eu mă alint în anumite momente. Dar știi și-s de ipocrită? Cînd văd alte fete alintîndu-se îmi vine să le trimit direct în p**ă.

Tu detești oamenii? eu îi. Oamenii îs mai animale decît animalele și cu instincte animalice arzătoare la inimă. Simți ceva în piept? e ca un cuțit uzat și cu picături de sînge prelingîndu-se pe podea. Aestea îs rănile provocate de oameni, ele îs veșnice, ele îs niște cicatrici care se evidențiază odată cu experiența dobîndită de către noi. Noi purtăm o mască sub care se ascunde tot ce mai rău.

Dacă scoți masca- iese la iveală tot ce e mai rău și se transformă într-un fum negricios. Un fum care îți pătrunde în ochi și te lasă orb pentru totdeauna. Asemenea răutății, orbirea e veșnică.

Eu detest oamenii. Hai să fim două bestii.

Și mă tem că după așa confesiuni tu nu mă vrei niș ca sclavă.