Da chiar că.

Poate doar aparențe? ori poate doar iluzie? ori poate doar ipocrizie?

 

Реклама

Da chiar că.: 13 комментариев

      • Meh, au abordat mulţi filosofi treaba asta cu fericirea şi deşteptăciunea…cică nu se prea găsesc una pe alta. Totuşi, e bine să încercăm să fim fericiţi (chit că asta poate implica retardizare, babuinizare etc)…pentru sănătatea noastră şi a celor din jur 😀

        Нравится

      • Eu aș compara asta cu cărțile. Oamenii cred că începînd să citească o groază de cărți, vor căpăta mai multă cultură generală, vor cunoaște psihologia omului mai bine. Însă nu e chiar așa, descoperă defapt că lumea nu-i deloc roz. Oamenii îs specimene tipice.
        Mă rog, în viață nu putem avea toate la un loc )

        Нравится

      • Dap, concepţia lui Camus despre fericire mi-e cam cel mai aproape » de inimă «. Într-adevăr, sunt şanse ca, odată ce te-ai afundat prin cărţi, să devii o persoană mai conştientă de ceea ce se întâmplă în jurul său.

        Şi când începi să devii conştient de idioţenia şi ipocrizia celor din jurul tău, e normal să te umpli cu ceva stări d-astea negative. Daaaar, d-asta s-a inventat » miserupismul «, ca să nu-ţi mai pese şi să poţi zâmbi iar 😀

        Нравится

      • Of, pe mine într-o anumită măsură mă deranjează cînd o carte mă influențează prea tare. Adică da, orice carte citită ne influențează, poate și inconștient doar pentru că doza e mică.

        Iaca eu după ce termin de citit o carte, eu încerc să privesc lucrurile prin prisma autorului.

        Well, eu n-aș zice că-s manipulată, eu filtrez materialul.

        Нравится

      • Hm, ultima carte care pot zice că m-a influenţat a fost » Zorba grecul «. Dar m-a influenţat în bine, chiar trebuie să te bucuri de tot ceea ce-i în jurul tău…chit că pare utopic sau imposibil.

        Ei, păi şi faptul că priveşti lucrurile prin prisma autorului nu e tot un fel de manipulare ? Te-a făcut să priveşti lumea prin ochii lui 😀

        Нравится

      • Eu tot așa m-am gîndit. Să nu mai citesc niciodată nici o carte. Însă n-aș putea, mie îmi place prea mult să citesc. Îmi place să fiu absorbită în lumea unui roman, măcar acolo tot să fie imperfect. Ori măcar acolo eu să fac o comparație în minte cu viața mea, și să îmi zic »Oh, di și mă plîng eu?» (Asta de obicei se întîmplă cînd eu citesc cărți despre istorie :D).

        Eu pur și simplu nu pot să-mi explic cum oamenilor nu pot să le placă cărțile. Iaca filmele înțeleg, da cărțile nu.

        Нравится

      • Ei, na problemă ! Că eu nu pot înţelege cum nu le pot plăcea filmele, dar, dacă stau bine şi mă gândesc, e la fel ca în cazul cărţilor.

        Atât filmele, cât şi cărţile au un anume grad de dificultate şi cer o anume inteligenţă pentru a fi înţelese. Filmele comerciale sunt asemenea cărţilor de colorat, ochi să ai, că restul vine de la sine. După, totul se complică. Şi când îşi dau ei seama că trebuie să-şi folosească capul, se retrag. Îşi dau seama că nu-i pentru ei şi se retrag în faţa televizorului, lăfăindu-se în noua canapea pentru care au muncit de nebuni două luni…

        Нравится

Comentează în limita bunului simț, nu chiar ca la stînă ^^

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход / Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход / Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход / Изменить )

Google+ photo

Для комментария используется ваша учётная запись Google+. Выход / Изменить )

Connecting to %s