Iluzie

Eu nu cred în fericire, tristete, iubire şi dor. Le consider doar nişte iluzii care provin din simtirile trăite de către noi ş din amintirile noastre. Nişte iluzii care pe moment ne hrănesc doar pentru a nu muri şi a merge înainte.

Fericirea- iluzie care s manifestă atît în exterior cît ş interior. Fericirea asta îi provocată de anumiti factori ş circumstante. Di şi p*la nu putem fi fericiti doar pentru că respirăm, sîntem sănătoş, ş pentru că az o fost o zi sănătoasă în care ăi mîncat sănătos ş ai făcut sport? Ori pentru că ti-ai cumpărat şeva după care ai tînjît mult timp?
Noi suntem fericiti doar pentru că ne e bine, ş asta pînă cînd nu apare tristetea.

Tristetea- pentru că az ai ciclu, ori un specimen t-o stricat ziua, ori pentru că tu n-ai chef s vez’ ş auz’ pe şineva. Ori pentru că tu ai avut iluzia că el te iubeşte, da’ defapt asta tăt o fost iluzie ş tu de abia amu’ ti-ai dat seama, and u are fuckin’ sad, and u want to die. Tristetea îi mai mult o iluzie pentru că ea apare ş dispare în functia de dispozitia ta. Ş evident dispozitia ta e influentată de factori care te ating ş afectează.

Iubirea- jalnică iluzie. Fericirea ta depinde de altcineva. Dispozitia ta depinde de acea persoană. Faptu’ că acea persoană e tristă te faşe ş pe tine trist. Iubirea te orbeşte ş tu în jur vezi… doar iubire. Ai impresia că cunoşti persoana şeia de o viata, pentru ca mai apoi să-ti dai seama ca nu-i aşa deloc. Din iubire suporti ş toanele lui fată ş draşii ei. Iar dacă şineva îndrăzneşte să-ti spună şeva despre persoana ta iubită, you don’t give a fuck.

În schimb, răzbunarea nu e o iluzie. Răzbunarea îi o artă. Eu trebu’ să recunosc că apelez la asemenea armă. Da, asta poate îi josnic ş nu e indicat de a se folosi aşa armă, care de astfel are efect bumerang. Ti s întoarşi înapoi, ş uneori poate chiar cu efect triplu. Eu încă mai sper că cîndva am s învat a ierta oamenii, da’ asta deam îi altă poveste.

Oamenii chiar îs o iluzie. La înşeput ei toti par a fi potriviti ş buni, da’ totuş nu chiar toti. Da’ eu personal mai tare am să apreciez o persoană care mie de la bun înşeput mi s-o părut concenaia, da’ eu cu timpu’ am descoperit că în ciuda modului de a fi, ea are inimă bună ş eu mă pot baza pe ea. Ele mi se par persoane de-a dreptu’ sincere ş deschise, care nu s stăruie spre a faşe lumea să le placă ş idolatrizeze.

Lumea îi o iluzie. Pe noi tare ne f*te de viata vecinei ş de faptul că ea îi o desfrînată. Pe noi tare ne f*te că ea fumează. Pe noi tare multe lucruri ne f*t, da’ pîn’ la urmă viata ne f*te pe noi, hardcore.
Noi ne limităm în actiuni doar pentru ca lumea s’ nu ne vorbească ş noi să creăm iluzia de oameni buni ş cu valori morale pizdoase.
Păcat că în putinele noastre momente de luciditate noi dornim, ş noi visăm, ş noi căutăm semnificatia visului. Why? ‘Cause fuck u, that’s why.
Chiar ş frumusetea îi o iluzie. Di şi s întîmplă să cunoaştem o persoană care la început ne se pare urîtă da’ după şi te apropii mai bine de ea ş socializezi ea ti se pare chiar drăguta?