Adolescența

Adolescența e o etapă pe care fiecare dintre noi o depășește, respectiv e una trecătoare. Adolescenții de pildă sunt diferiți. Ceea ce e o chestie normală, deoarece fiecare din ei au trăiri și evenimente diferite în spate iar caracterul le e influențat de pe urma acestora. Citisem un pasaj interesant dintr-o carte de parapsihologie, tot ce ne se întîmplă la maturitate sunt ca niște „consecințe/urmări„ (spuneți-le cum vă dorește inimioara :D ) ale evenimentelor avute loc în copilărie. Un exemplu: Un sugar care la timpul alăptatului nu a supt mult timp lapte (pentru că știm, perioada de alăptatare a bebelușilor diferă) ajungînd la maturitate v-a înlocui insuficiența de lapte din copilărie cu alcoolul, respectiv ajunge alcoolic. (Eu ar trebui să trag alarma, deoarece nici eu nu am fost alăptată mult timp :D ). Părerile îs împărțite totuși.

Cînd spun adolescent eu îmi închipui o persoană cu probleme de personalitate și care încearcă să se cunoască pe sine. Pentru că da, a nu te cunoaște pe sine e  ignoranță față de propria persoană, iar asta sună rău. Ei bine, în lupta aceasta de a se cunoaște pe sine deseori adolescenții o dau în extreme. Adolescent cu aere care are impresia că toată lumea e împotriva sa, are impresia că e liber să facă ce dorește, să cumpere țigări de banii dați de către mămica pentru a-și cumpăra caiete, să se grăbească în a lua decizii care uneori te marchează pe toată viața (cum ar fi virginitatea, acesta e un pas important in viața oricărei persoane, dar în special a fetelor… deoarece nimeni nu  o să se apuce să judece un băiat care și-o început viața sexuală mai devreme), e agresiv atît la vorbe cît și fapte. Dar hai să nu generalizez, pentru că sunt și firi de persoane foarte liniștite, atît de liniștite încît eu mă întreb uneori dacă ele respiră. Cunoscute simptome? Noi le numim „simptomele„ unui adolescent.

Personal mereu am considerat că fetele se dezvoltă mai repede decît băieții (dacă ambii au aceeași vîrstă) atît psihic cît și fizic, și iarăși nu-i o chestie bătută-n cuie. De ce oare adolescentele caută/vor băieți mai mari decît ele? pentru că poți discuta cu ei pe teme multilaterale fără a se epuiza discuția, poți să discuți cu orele. Asta-i pur și simplu minunat, comunicarea e extrem de importantă. Pentru că ei au ceva mai multă experiență și nu sunt naivi, ei contrazic. După mine, contrazicerea și ceartă duce la dezvoltare. Da, absurd, poate. Nu mă refer la ceartă de genu : „Ești o s…, ș poți în general s-o f… n…„, asta deja îi degradare. Cearta te face să gîndești și nu să stai relaxat, pentru că vai, viața îi perfectă și absolut liniștită și eu ador să trăiesc așa în pace cu toată lumea, și să nu mă contrazic cu ei dar pur și simplu să dau din căpușor în semn de aprobare.

Să nu uit de faza cînd adolescentul vrea atenție prin orice metodă. Ei, nu vrem noi toți atenție? :D Pentru că prin atenție se face remarcat și știe că nu-i uitat într-un colț, dar asta-i etapă care se depășește. Dorința asta de a fi în centrul atenției se naște poate din faptul că în familie se simte ușor neglijat. Nu toți părinții oferă copiilor timpul său non-stop. Timpul costă bani. Copiii de asemenea au nevoie de bani pentru a fi crescuți. Dar cine se ocupă de educația lor? Nimeni, nimeni nu o să-i educe la școală. La școală se învață, dar nu se educă.

Cînd voi avea proprii copii voi face tot posibilul să le alochez timp pentru educație (uh, teoria e ușoară, dar practica omoară), și nu o să le ofer mai mult decît e necesar. De ce să le ofer mai mult decît e necesar? pentru a-mi face singură mie rău cu propria mînă și paralel copiilor? Cînd le oferi de toate ei iau, iar pe viitor cer tot mai multe, pentru că „părinții au de unde„ asta le cultivă în ei egoismul și impresia că banii fac tot. Dar banii nu-l fac pe om… om. Un copil care e crescut în puf nici măcar nu tinde la a fi independent, de a avea caracter puternic (sunt și excepții, dar asta-i altă poveste).

Dar hai să nu ne ascundem după deget, copiii din ziua de azi nu mai sunt acei de altădată. (Da da, odnoklassniki îi la putere). Ei nu apreciază acele mici plăceri dar vor iphone. Să citești cărți- asta nu-i cool deloc, asta-i demodat. Să fumezi pentru a fi în rînd cu acei din anturaj tot îi cool. O, Doamne, cine o inventat internetul? Totul ar fi fost mai frumos fără el dacă să privim din diferite puncte de vedere. Internetul poate fi și util dacă nu abuzezi de el (nu, nu sexual :D ).

La adolescență curiozitatea ne e activată prea tare (pe toate planurile :D ). Aceasta e vîrsta întrebărilor. Aceasta e vîrsta în care  nu deosebim binele de rău. Vîrsta la care suntem naivi.

Cîți dintre părinți le fac educație sexuală copiilor? Cîți dintre părinți le acordă zilnic o oră întreagă pentru a discuta problemele apărute pe parcursul zilei? Puțini părinți, iar copiii sunt nevoiți să învețe din propriile greșeli (bine, asta duce la dezvoltare) pentru a nu mai călca de două ori pe același loc.

Sunt copiii mai răutăcioși care fac glume proaste la adresa altora pe seama fizicului, asta duce la complexare. Eu cred că complexarea e o chestie urîtă și deloc plăcută pentru că duce la închiderea în propria persoană.

Trecînd peste toate lucrurile negative, adolescența are și părți frumoase. Prima dragoste, primul sărut, prima relație, toate acestea fac parte dintr-un adolescent, astea îl duc la dezvoltare și definire a persoanalității.  Emm, apropo, eu nu am pomenit deloc de hormonii care joacă? Rușine să-mi fie.

P.S : Eu am mai scris la început despre adolescență, da eu amu o văd altfel.

Реклама

Adolescența: 14 комментариев

  1. Îmi permiți o întrebare? Ce vârstă ai, domnișoară dragă? (nu-ți știu numele, deci apelez la termenii folosiți 🙂 ) Postarea ta denotă maturitate. Dacă viața îți decurge conform ideilor afișate aici, înseamnă că tre’ să fii o persoană foarte norocoasă pentru tine însăți. 🙂
    Chiar ai scris frumos și înțelept. Ca fapt divers, ca niște completări, fata chiar se dezvoltă mai repede decât băiatul. Evoluția omului se delimitează cumva în mai multe etape cronologice. 0-6 ani la fete înseamnă 0-7 la băieți. Apoi, 6-12 ani la fete și 7-14 la băieți. 12-18 și 14-21. Ajunși la maturitate, oamenii se dezvoltă, măcar aparent, la fel.
    În prima fază a vieții (0-7 ani), omul trăiește, probabil, cele mai importante emoții din viața lui. Mici pentru cei din jur, extrem de mari pentru el. Sunt ca niște softuri de calculator care se instalează în mintea subconștientă și acolo rămân, influențându-l pe posesor pentru tot restul vieții. Este una dintre premisele cele mai adevărate rămase de la Freud. De chestia cu laptele și alcoolul… nu prea știu ce să zic. Bine că am supt ca lumea cât am fost bebe! :))
    În viață, e foarte important să ai curajul de a face alegeri, de a greși, fără să repeți aceeași greșeală, învățând din ea la orice vârstă. De regulă, noi decidem să trăim prin ochii altora: după regulile lor, cu idealurile și visurile lor, cu problemele și frustrările lor… «Dacă fac asta, oare ce-o să spună X?» De parcă ce-o să spună X e mai important decât ceea ce simt eu că am nevoie.
    Mai trist este că oamenii ajung la maturitate, devin părinți, dar rămân setați într-un mod greșit pentru ei înșiși. Și refuză să se schimbe, fiindcă, nu-i așa?, «sunt om mare, nu mă contrazice tu, un copil, un adolescent, pe mine!». Însă uneori, copilul s-ar putea să fie mai înțelept decât adultul…
    Încă o dată, apreciez foarte tare articolul tău!
    Și mă opresc, că am scris deja prea mult. 🙂

    Нравится

Comentează în limita bunului simț, nu chiar ca la stînă ^^

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход / Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход / Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход / Изменить )

Google+ photo

Для комментария используется ваша учётная запись Google+. Выход / Изменить )

Connecting to %s