Uitați că ați avut o fiică/Forget you had a daughter

Toți avem o carte preferată, sau mai multe. Dar, și o carte de suflet. O carte care ne frapează prin toate detaliile mici, începînd cu fontul și urmînd modul de scriere, emoțiile provocate de fiecare paragraf. O carte în care, într-o mai mică sau mai mare măsură ne regăsim… poate toți ne asemănăm între noi?

Mie personal îmi plac cărțile cu istorii tumultoase… dar detest cărțile ce țin de fantastică, mi se par infantile… și mi se pare prostesc să le citesc.

Deși am citit suficiente cărți la anii mei, pe multe nu le rețin. Dar, cărțile care mă impresionează și mă ating (puține totuși) îmi rămîn întipărite în suflet. Da! În suflet, mai apoi urmînd mintea.

Așa deci, în titlul postului respectiv e vorba despre o carte. Să trec la subiect deci. Deseori cînd mergeam la bibliotecă vedeam pe raft cartea această… gîndeam că e voba despre o adolescentă cu draci în relații proaste că părinții săi, așă că nu mă sinchisisem să o iau pentru a o citi 😀 . De pildă, pe cărți aproape mereu scrie conținutul, dar eu ca întotdeauna nu citesc… ba uit, ba nu vreau. Deci, după ce citisem pe un forum că o fată a citit această carte… (nu i-a făcut descriere), mi-am propus să iau cartea data viitoare cînd merg la bibliotecă. (Oh, și bine am făcut! Mulțumesc și fetei de pe forum ( marichika).

Istoria din carte e una reală, fiind viața unei femei (ea a și scris cartea, cu ajutorul unui bărbat). Așa sună descrierea (descrierea cred că v-a spune mai multe, într-un mod scurt… decît aș face-o eu 😀 ) :

„Profesoara britanică Sandra Gregory a petrecut doi ani minunați în Bangkok. Dar, după o lovitură de stat militară, norocul ei s-a schimbat brusc: și-a pierdut slujba, s-a îmbolnăvit grav și, curînd, a rămas fără niciun ban. Disperată să se întoarcă acasă, dar nevrînd să-și îngrijoreze părinții cerîndu-le bani de avion, a acceptat să transporte o cantitate de heroină pentru un necunoscut. A fost prinsă pe aeroprtul din Bangkok și condamnată la 25 ani de închisoare. Primii patru ani și jumătate i-a petrecut în faimoasa închisoare Lard Yao, poreclită „Bangkok Hilton”, reședința unor ucigași în serie, maniaci și chiar a unui canibal.

În 1997 a fost repatrată în Marea Britanie, unde a petrecut încă trei ani în diverse închisori, inclusiv infirma Durham Maximum Security Prison.

Scenele de brutalitate, violența și degradarea la care a fost martoră, în Thailanda și Marea Britanie, sunt impresionante și de neuitat. Sanda a fost eliberată în anul 2000, după ce a fost grațiată de regele Thailandei.

Sandra Gregory s-a născut în 1965 în Gloucestershire și a crescut în Kent. După ce a terminat școala, s-a ocupat cu succes de comerțul cu antichități. La vîrsta de 25 ani a plecat într-o călătorie în Thailanda. Arestată în 1993 pentru trafic de droguri, ea a făcut peste șapte ani de închisoare dintr-o condamnare de 25 de ani.

Din momentul eliberării ei, a colaborat cu grupuri dedicate reforei sistemului penitenciar și a ținut diverse conferințe tinerilor din școli, legate de experiențele ei„.

Cartea aceasta pentru mine e pur și simplu senzațională. Am citit-o, și am recitit-o, pentru că chiar merită!

E incredibil cum această femeie a rezistat 7 ani jumătate închisă! A avut putere să treacă cu bine, peste acele momente de disperare… dar niciodată, niciodată nu și-a pierdut credința. Asta e de admirat. E incredibil cum te schimbă unele întîmplări. M-a impresionat în special faptul… că devenise rece și practic inumană, nu îi mai păsa că mor fete în închisoare chiar lîngă picioarele ei… se mulțumea doar cu faptul că „nu e ea aceia care moare„.

Cartea e o lecție și pentru naive. Sandra transportase droguri pentru a avea bani de bilet pentru avion, pentru a se reîntoarce acasă. Dar, nu putea cere de la părinții ei, nu dorea. Atunci, a ales să transporte droguri pentru a avea bani de bilet. Naivitate. Cît de simplu ar fi fost totul de cerea bani pentru bilet, nu? Chiar și ea scrie în carte.

Cartea e o lecție de viață. Să prețuim ceea ce avem…

Cine nu a citit cartea, nu v-a înțelege deodată denumirea! E vorba despre scrisoarea pe care Sandra a scris-o părinților săi, să uite de ea… pentru că i-a dezamăgit, și i-a făcut de rușine. Dar, părinții ei nu au lăsat-o, au ajutat-o!… Părinții mereu ne sunt alături, chiar și în așa situații de genul.

Vreauuuuuu, să mi se șteargă memoria și să citesc, recitesc, și iar recitesc cartea respectivă 😀

„Uitați că ați avut o fiică„ (Sandra Gregory cu Michael Tierney)

P.S: Cine știe cărți de genul, vă rog scrieți.

 

 

 

Реклама

Uitați că ați avut o fiică/Forget you had a daughter: 2 комментария

Comentează în limita bunului simț, nu chiar ca la stînă ^^

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход / Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход / Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход / Изменить )

Google+ photo

Для комментария используется ваша учётная запись Google+. Выход / Изменить )

Connecting to %s